Albinuţa

Refren:
E atat de scurta vara
Si e plin de flori
Te inconjoara si te-agatza cu parfumul lor
Din floare-n floare ca o albinutza vrei sa zbori
E atat de scurta vara asta
Si e plin de flori.

I:
Iubita mea are un crin
Il tine jos la mezzanine
Si vrea s-aduc muscata mea
Sa experimentam ceva.
Imi spune ce mult i-a placut
Ca n-a polenizat de mult
Si imi sopteste c-ar mai vrea
Muscata mea.

Refren:..

II:
Din nebunia de culori
Vreau sa aleg si alte flori
Cu o mimoza as incerca
Sa experimentez ceva.
Sa nu mai fie asa timida
Cand o ating sa se deschida
Si sa-sï doreasca langa ea
Muscata mea.

Refren:..

(Versuri şi muzica: "Voltaj - Albinuta")

Padurea de la Portile de Fier

Apus de soare pe Dunare, la Portile de Fier

Clisura Dunării

Așa numita pe plan local Clisură a Dunării (română Defileul Dunării, sârbă Banatska Klisura, Банатска Клисура) este o regiune geografică situată de-a lungul malului nordic al Dunării, în sudul Banatului. Regiunea este limitată de râul Nera la nord-vest și de Cazanele Dunării la est.

Localități

Cele mai mari așezări din Defileul Dunării sunt municipiul Orșova și orașul Moldova Nouă. Tot din Clisura Dunării fac parte și comunele Socol, Pojejena, Coronini, Gârnic, Sichevița, Berzasca din județul Caraș-Severin, precum și Svinița, Dubova, Eșelnița, Ilovița și Breznița-Ocol din județul Mehedinți.

Populația

Defileului Dunării este locuit de români majoritari și de sârbi. Unele localități au o majoritate sârbă. Acestea sunt: Socol, Pojejena și Svinița. Mai există și o comunitate de cehi, mai ales în jurul localității Gârnic, mai precis în localitățile Bigăr și Eibenthal. Un număr important de germani putem întâlni și în Orșova.

Istorie

După desele cuceriri și recuceriri reciproce turco-austriece (sec. XVII-XVII), regiunea Defileului Dunării a fost organizată pînă la finele Primului Război Mondial ca Frontierei militare bănățene și era împărțită în sectorul "vlahilor" (români) și cel al ilirilor (sârbi).
Acest articol conţine materiale din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.

ÎN ROMÂNIA SE INTERZICE DREPTUL FUNDAMENTAL LA MUNCĂ!

Elaborarea strâmbă a legilor şi/sau aplicarea lor ad literam de către funcţionarii publici naşte monştri!

La începutul anului 2002 am fost numit administrator la o firmă nou înfiinţată.

În acelaşi an, unul din cei doi asociaţi ai firmei a decis desfiinţarea firmei si eliberarea din funcţie a tuturor angajatilor, inclusiv a administratorului, preluând toate documentele firmei, ştampilele, şi inventarul.

Ulterior, acesta a suspendat activitatea firmei fără a plăti taxele şi impozitele către stat şi dispunând după bunul plac de bunurile aflate în inventar.

În anul 2007, am primit o somaţie ca administrator al firmei (întrucât asociatul nu a procedat ulterior, aşa cum a promis, la modificarea actului constituiv privind eliberarea din funcţie a administratorului) să plătesc toate taxele şi impozitele restante, inclusiv penalităţile aferente.

Intrucât nu puteam demonstra decât în urma unui proces cu martori că nu mai am nicio legătura cu firma, am fost de acord să plătesc personal această sumă, cu condiţia eliberării mele din funcţie. Ca urmare, între asociaţii firmei şi mine s-a încheiat un Proces Verbal autentificat la notariat, conform căruia după plata sumei respective sunt eliberat din funcţie şi exonerat de orice răspunderi ulterioare. Dovada plăţii şi o copie a Procesului Verbal de schimbare din funcţie le-am depus şi la Administraţia Financiară, obţinând de acolo o Fişă Sintetică Totală din care rezulta că firma nu mai are nicio datorie. Conform Procesului Verbal respectiv "administratorul este exonerat de orice alte responsabilităţi şi este eliberat din funcţie iar activitatea firmei este preluată de asociaţi, urmând ca asociaţii să efectueze modificările necesare în documentele companiei şi la Registrul Comerţului în termen de 30 zile de la încheierea prezentului proces verbal".

Intrucât ulterior am constatat că asociaţii firmei nu au procedat conform Legii Societăţilor Comerciale nr. 31/1990 înscriind în Registrul Comerţului eliberarea din funcţie a administratorulu conform Procesului Verbal (personal, ca fost administrator, nu mai aveam nicio posibilitate legală de a acţiona în acest sens), am solicitat Oficiului Registrului Comerţului Mehedinţi printr-o adresă înregistrată să ia măsuri împotriva asociaţilor pentru a se încadra în legalitate şi să facă modificările necesare, conform documentelor pe care le-am ataşat în copie.

Functionarul de la Oficiului Registrului Comerţului Mehedinţi cu care am discutat a refuzat sa ia în considerare documentele prezentate, afirmând că nu pot fi eliberat din funcţie decât dacă asociaţii se vor prezenta personal la Oficiului Registrului Comerţului Mehedinţi.

În 2011, am fost citat de către Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi ca administrator la Tribunalul Mehedinţi pentru dizolvarea firmei. Prin decizia judecătorească pe baza documentelor pe care le-am depus, s-a recunoscut faptul că nu mai am nicio legătură cu firma respectivă şi a-a admis dizolvarea firmei.

Urmare a acestei decizii, Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi a dat din nou în judecată firma, de această dată fără a mai fi nominalizat ca administrator al firmei, conform documentelor afişate online de către Tribunalul Mehedinţi. Prin decizia judecătorească se decide radierea firmei din registrul comerţului.

În august a.c., m-am prezentat la Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi pentru a mă putea înregistra ca să lucrez ca Persoană Fizică Autorizată. După ce am plătit toate taxele aferente, la câteva zile, mi s-a respins solicitarea pe motiv că "exista fapte in cazierul fiscal conf.og75/2001 art.2/alin,3". "Fapta savarsita: Reprezentant legal al persoanei juridice declarata inactiva fiscal; actul normativ incalcat: OG Nr. 75 din 2001 art. 2 1 alin, 3 1 lit. 1 pct.; Sanctiunea aplicata efectiv: firma a fost declarata inactiva fiscal la 2009. Conform actului normativ: OP Nr. ... din 2009 art. 1 alin, 1 lit. 1 pct.. Organ constatator: Compartiment cu atributii in gestionarea registrului contribuabililor. Institutia constatatoare : Ministerul Finantelor Publice. Fisa de inscriere: ... din ...12009. Contribuabil sanctionat având CIF: ..."

La Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi mi s-a spus că, pentru a putea fi înregistrat ca Persoană Fizică Autorizată, trebuie să obţin de la Administraţia Financiară o reactivare a cazierului fiscal.

La Administraţia Financiară mi s-a spus că nu pot lua în consideraţie actele prezentate de mine, singura sursă a lor pentru această situaţie fiind Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi, unde eu figuram încă în funcţia de administrator iar firma nu era radiată.

În concluzie, mi s-a răspuns că nu mă pot înregistra ca Persoană Fizică Autorizată, şi deci nu am voie să lucrez.

Concluziile trase de mine din această situaţie se rezumă pe scurt la următoarele:

1. Patronul unei firme poate demite un administrator şi apoi să opereze firma după bunul lui plac, răspunderea revenind în totalitate vechiului administrator atâta timp cât patronul nu operează modificarea la Registrul Comerţului, chiar dacă administratorul respectiv deţine documente legale care atestă nevinovăţia sa.

2. Prin refuzul sub orice formă de a se înregistra o Persoană Fizică Autorizată, mai ales în condiţiile crizei profunde actuale unde nu se găsesc decât foarte greu locuri de muncă la alte firme şi aproape deloc la stat, se refuză dreptul fundamental la muncă al persoanei respective.
La întrebarea mea adresată funcţionarilor cu care am discutat, despre cum voi trăi fără alte venituri şi fără a avea posibilitatea legală să lucrez, aceştia au dat din umeri şi au spus că nu comentează.
Urmare a acestei situaţii fără ieşire, am transmis câte o adresă cu aceste aspecte, solicitând anularea interdicţiei de a munci, către Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi Oficiul National al Registrului Comertului.

(Sursa)

Ada Kaleh

Insula Ada Kaleh este una din principalele victime ale construcției barajului. O enclavă turcească, avea o moschee și o mie de alei întortocheate, și era cunoscută ca un port liber și un cuib al contrabandiștilor. În afară de turci, aici mai trăiau și alte grupuri etnice.

Insula se afla la circa 3 km mai jos de Orșova și avea 1,7 pe 4-5 km. Era fortificată, un fort fiind costruit de austrieci în 1669 pentru a o apăra de turci, fort care a rămas un măr al discordiei între cele două imperii. În 1699 insula a ajuns sub control turcesc. Între 1716 și 1718 a fost austriacă. După un asediu de patru luni în 1738 a fost reocupată de turci, după care austriecii au recucerit-o în 1789, pentru a o ceda din nou turcilor în tratatul de pace care a urmat, după care insula și-a pierdut importanța militară. Congresul de la Berlin din 1878 a obligat Imperiul Otoman să se retragă mult spre sud, iar insula a ajuns sub controlul Austro-Ungariei, deși a rămas proprietatea sultanului turc. Locuitorii se bucurau de scutiri de taxe vamale, și nu erau înrolați. În 1923, când Imperiul Otoman s-a dezintegrat, locuitorii au ales unirea cu România.

Majoritatea locuitorilor din Ada Kaleh, după evacuarea insulei au emigrat în Turcia . O parte mai mică au plecat în Dobrogea, un teritoriu românesc cu o minoritate turcă.

Acest articol conţine materiale din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.

Barajul de la Porţile de Fier

Execuția proiectului româno-iugoslav a început în 1964. În 1972 barajul a fost deschis, împreună cu două centrale hidroelectrice. Pentru a permite navigația au fost realizate ecluze, câte una pe fiecare mal.

Prin construcția barajului, valea Dunării mai jos de Belgrad a fost transformată în lac de acumulare, iar nivelul apei în amonte de baraj a crescut cu 35 m. Vechea Orșova, insula Ada Kaleh (mai jos) și cel puțin alte cinci sate, cu o populație totală de 17 000 de oameni, au fost evacuate. Oamenii au fost relocați, însă așezările au fost pierdute pentru totdeauna în fața Dunării.

Construcția barajului a avut de asemenea un impact major asupra mediului, spre exemplu traseele de înmulțire a mai multor specii de sturioni au fost întrerupte permanent.

În afară de asta, flora și fauna, precum și comorile geomorfologice, arheologice și culturale au fost protejate de ambele țări de la construcția barajului. În Serbia prin Parcul Național Đerdap (începând cu 1974, 636,08 km²) iar în România prin Parcul Național Porțile de Fier (din 2001, 1 156,55 km²)

Imagine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:IJzeren_Poort_Stuwdam.JPG
 
Acest articol conţine materiale din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.