vineri, 3 august 2012

Barajul de la Porţile de Fier


Execuția proiectului româno-iugoslav a început în 1964. În 1972 barajul a fost deschis, împreună cu două centrale hidroelectrice. Pentru a permite navigația au fost realizate ecluze, câte una pe fiecare mal.

Prin construcția barajului, valea Dunării mai jos de Belgrad a fost transformată în lac de acumulare, iar nivelul apei în amonte de baraj a crescut cu 35 m. Vechea Orșova, insula Ada Kaleh (mai jos) și cel puțin alte cinci sate, cu o populație totală de 17 000 de oameni, au fost evacuate. Oamenii au fost relocați, însă așezările au fost pierdute pentru totdeauna în fața Dunării.

Construcția barajului a avut de asemenea un impact major asupra mediului, spre exemplu traseele de înmulțire a mai multor specii de sturioni au fost întrerupte permanent.

În afară de asta, flora și fauna, precum și comorile geomorfologice, arheologice și culturale au fost protejate de ambele țări de la construcția barajului. În Serbia prin Parcul Național Đerdap (începând cu 1974, 636,08 km²) iar în România prin Parcul Național Porțile de Fier (din 2001, 1 156,55 km²)

Imagine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:IJzeren_Poort_Stuwdam.JPG
 
Acest articol conţine materiale din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu